Ce exista?

duminică, ianuarie 22nd, 2012

Am intrebat cativa amici (bineinteles in mod masochist) , exista viata dupa moarte ?

Bineinteles, eu vreau sa fiu un caine comunitar ca am pacate multe, eu vreau un nuc sa fiu ca nu prea ai voie sa-i tai, altul leopard sa fie ca prea ma calcau multi.

OK, dar exista iubire dupa iubire?

Toti la unison mi-au raspuns , canci no way.

Circul de seara

duminică, ianuarie 22nd, 2012
Ne-am spus cam tot si oricum, cuvintele dor. Poate daca in loc de cuvinte aveam priviri, poate mai aveam o sansa , dar nu, suntem prea obositi sa ne privim.
Venim si plecam singuri din aceasta lume, in rest pe tot timpul calatoriei trebuie sa socializam continuu, in scoli, servicii, casnicii, prietenii dar trebuie sa avem si timpul nostru sa ne intelegem, altfel ajungem sa ne pierdem in multime sau sa fim doar un CNP statistic. Astfel ca imi iau ragazul sa ma-nteleg si poate ca nici lumea asta nu mai e lumea mea, acum altele sunt reperele societatii unele strict financiaro-manageriale, iar valoarea si sensul adevarat al vietii sunt lasate in uitare. Din aceste cauze imi iau ragazul sa-mi fac o reforma a sufletului in contextul lumii contemporane.
Dar destul, suflete pereche nu exista, iubiri fericite nici atat (vezi Romeo si Julieta , Tristan si Isolda, aia din Titanic ) si nici stele cazatoare.
Probabil ca am obsesii si nevroze, am placeri nebune sau frustrari ascunse, dar ti-am spus ca genetic nu pot sa fac rau, nu stiu n-am bucuriasa-mi vad dusmanul la pamant. O sa fi mereu pe raftul amintirilor frumoase.
De-acum trebuie sa reinvat sa respir si sa surad.

Gagica din trenul accelerat

marți, ianuarie 6th, 2009
 Gagica care statea in fata mea nu avea mai mult de 35 de ani, era machiata cu stil si un corp perfect proportionat. Tinea cartea cu amandoua mainile iar degetele ei lungi acopereau titlul dar nu si autorul, era un Vonnegut. In dreapta ei un domn barbos, care sigur fuma pipa citea "Muntele vrajit".Fotoliul de langa mine era gol, iar la fereastra un adolescent ochelarist rasfoia "Ceasul rau"de Garcia Marquez.
 Tocmai ma gandeam, de ce dracu nu mi-am luat un Cartarescu sau macar un Coelho pentru drum, cand toti au tresarit la zgomotul focului de arma din compartimentul vecin, bineinteles ca toti inafara de mine. Sunt Ceacanica, Nae Ceacanica si sunt detectiv particular .
 
Ce, va amintiti de Raymond Chandler sau poate de Peter Cheyney? Cu siguranta Edgar Wallace avea alt stil ca si al marii doamne a romanului politist Agatha Christie . Sau poate va amintiti titlurile cartilor acelea care aveau o cheita pe ele din colectia Enigma, "Zece negri mititei","Ramas bun pentru vecie","Vorbeste-i de rau pe morti".
 
Pe bune, de cand nu ati m-ai citit un roman politist.
Curaj, o sa fie relaxant si o sa va trezeasca amintirea copilariei.
Pa si la mai multe intrigi si cafteli, pe mine ma asteapta Melania si Mirciulica.
 
PS. Gagica ramasese cu Vonnegutul in mana chiar daca barbia se sprijinea in pieptul opulent iar din gura i se prelingea un firicel rosu de sange.
 
 

Hai, de LA MULTI ANI .

luni, decembrie 29th, 2008
 Fiti atenti, ce bolovan filozofal sau hai sa fiu modest o gramajoara de pietricele mi-a trecut prin tastatura.
Pacatul originar este un scenariu divin pentru ca omul sa porneasca pe drumul cunoasterii, cunoastere de a ierta sau de a cere iertare , pentru ca afland aceasta virtute iti vei darui un sentiment de usurare.Cand iti simti vinovatia datorita pacatului exista tendinta de a-ti ascunde responsabilitatea.
 Mama, tare adanc bre omule.
 Ce ba, Prometeu si-a cerut iertare ca ne-a dat focul si acum ne parlim sau ca nea Nelu Iliescu a invatat limba engleza si ne-am trezit ca ne tragem din ratoi si camioane ,puii mei.
 Am avut scarlatina , apoi ceva la cutiuta iar apoi ceva ce ticaia prin mine mi-a pus urechile in miscare pala doftoroi, cui ii adresez pentru toate cererea de iertare.
 
 Dar eu sunt un om responsabil si imi cer iertare ca fumez. Iertaaaare.
 
 E clar ca in asemenea conditii pacatuiesc prin a va spune tuturor:
      LA  MULTI  ANI  omi buni.
 
 

recuperatorul

luni, octombrie 6th, 2008
 Deoarece stiu ce-adanci si grei mi-s ochii, ma simt singur intre singuri, da da, ca si voi.
In singuratatea mea am devenit colectionar sau mai bine zis recuperator , recuperator de suflete.
Vedeti, in camera mea sunt zeci si zeci de cutii, de marimi si culori diferite. Uite bunaseama aici in cutia asta perfect patrata este un suflet rational, iar imediat langa el in cutia asta plata si lunguiata este un suflet plictisit. Mai apoi avem in cutia asta conica ca un coif un suflet care vroia sa afle, langa ea in cutia verde avem un suflet tembel. Avem un suflet subiectiv, langa unul mincinos , am sufletul asta generos langa saracia asta de suflet, in cutia roz este sufletul indragostit iar alaturi sufletul luptator , avem un suflet indolent langa un suflet prietenos.
Dupa cum v-am spus am zeci de cutii si cutiute cu suflete recuperate, ce fac cu ele? Nimic doar le recuperez si cateodata le fac inventarul.
Si hai sa va fac o confesiune, vedeti cutia aia aurie, e goala, o pastrez  pentru sufletul meu pereche, bineinteles va fi recuperat.

lovestori

marți, septembrie 30th, 2008
 Am fost indragostit. Eram sa ma casatoresc cu o femeie.
Dar mi-a trecut, ce era sa fac eu cu o femeie, care pe deasupra era si doamna, bine ca n-a lasat-o sotul.
Am fost o saptamana inspaimantat, superficial, dar inspaimantat.
Ma apuca asa niste chestii in stomac, nu fluturi, imi venea sa iau troleibuzul si sa ma opresc la capatul lumii, auzi frate cu troleibuzu.
  Zulufata de Didina zicea ca e dragoste, eu zic ca e soarta, pseudonimul destinului.
 De-a lungul si de-a latul vietii mele n-am trait atatea clipe in care am devenit poet sadea.
 A fost un lovestori direct la inima mea bleaga, ruginita, care a scartait plangaret la declaratia de dragoste barbateasca:
        ”Margareto  te  doresc”
 Dar ea, Universul meu, cu un respect strigator la cer m-a jignit punandu-ma la baza dealului numit Golgota cu un cuvant:
        ” Sictir muceo”

Sesizare

luni, septembrie 29th, 2008
                         Mai draga Weblogule
 
Ma adresez tie, eu Bebitza un tanar experimentat sau hai sa zic, un tanar pregatit pentru batranete , pentru a face dreptate.
Ce vreau eu?  Faceti domle lumina in sesizarea care vo sesizez, ca de ce nu s-a sesizat nimeni ca timp de mai bine de un an n-am scris nimica, nada, canci, ciuciu.
Sa nu va prind cu smecherii, adica steaua mea a apus definitiv, ca s-a facut praf si pulbere , ca s-a razbunat malefic nu stiu care stramos in linie dreapta, ca m-am pierdut in negura timpului, ca am devenit nisip ca eu tot caut strada care sa-mi poarte numele.
Saru’mana cu care pastoriti tastele si bitii vostrii si nu uitati ca astept raspuns, ca altfel intorc foaia si mai scriu.

mai draga

joi, iunie 14th, 2007
 Draga domnisorica, duduie Verginica
 
Te am in fata ochilor icoana vie-n inima mea chiar te-as pune pe perete tangent linga domnul George care omora balaurul in lipsa de altceva, te-as aseza asa ca sa te vaz tot timpul. Poate te intrebi cine iti tulbura sentimentele firesti la prima vedere, ei bine duduie Verginica eu sunt acela care v-a invitat la dans acum un an la sarbatoarea de 25 ani a fanfarei din orasul nostru, ei bine da, cu mine ati jucat cea-cea-cea pana la epuizare , dar abia acum trecandu-mi febra musculara mi-am invins timiditatea si v-am scris si da dinnou sunt Stefan Dindeal intruncuvint.
 Sper ca foaia de artimetica pe care scriu sa va transmita sentimentele si bataile inimii mele nebunesti prin care vor sa spuna ca cred ca sintem 2 suflete paralele destinate pina la moarte sa ne iubim si care considera ca orice jertfa a mea e prea mica pentru dumneavoastra,Vergi draga ca nu pot sa ma mai infrin.
 Astept raspuns la sentimente.
 
 Draga domnule Stefan Dindeal Intruncuvint
 
 Am citit-o si consimt la cuvintele dumneavoastra ca de ce sa neg mi-ati placut si mie, mai ales ca sinteti un bun dansator, doar ca mi-e teama sa nu te joci cu disponibilitatile mele si de cei 2 frati care sunt mineri in vale, ca ar veni negresit pina la Faurei mai ales ca-i nod de cale. Asa ca te astept duminica la cofetaria din centru ca poate porma mergem si la bal.
                         Verginica nascuta Bunghirez
 
 Draga
 
 Ah suflet cristalin mi-ai facut munca de corvoada usoara pe linga cele 3 zile cit mai sunt pina te intilnesc la cofe, dar ma bucur ca ai ales duminica pentru ca eu is cadru militar (de nadejde) si trebuie sa fiu la datorie in zilele lucratoare . Trist is dar Solda-i buna. Cred ca ti-ai dat seama ca am agramgamat vestitii iubiti din legende cum o sa fim si noi dar cu o soarta mai buna.
 Data viitoare te invit eu si daca o sa vi te invit sa-mi fi nevasta.
                                     Fanel al tau

Fast-food

luni, mai 21st, 2007
  M-ati imbolnavit, sarmali bre, fasoli batuta cu carnaciori zambareti, salate, torturi, salata de vinete n-am vazut-o fiind furata.
 Dupa 2 zile de mancare indiana umpluta cu sofran am facut indigestie numai uitandu-ma la pozele voastre.
 
 Pentru ca n-am avut prea mult timp la dispozitie am pregatit doar niste papanasi cu dulceata de cirese negre din productie proprie.

…ce bine-mi pare ca n-am luat teapa

joi, mai 17th, 2007
  Ce chestie, abia acum am aflat ca s-a contramandat concertul lui Gary Moore de la Sofia, e bine cateodata sa fi si obosit ca uite nu iei teapa. Tot acum am aflat ca la inceputul lunii iulie vine Robert Plant la Bucuresti, pe 8 parca.
 Asa ca de bucurie ca nu am luat teapa mi-am pus dvd-ul Live at Pompeii, care e facut cred imediat dupa Ummagumma, nu fata noastra cu corola, albumul.
 Ce tineri si frumosi erau toti (mai ales David pt. Didlee) si cum mancau ei fasole cu carnati si beau ceai.

cred ca e timpul

miercuri, mai 16th, 2007
 A venit timpul sa…, deci a trecut timpul si…, am vrut de atata timp sa… .
 Bai nene, iar ma lovesc de notiunea asta "timp", notiune, asta cred filozofii, in schimb fizicienii cred ca e o dimensiune , eu la cat de dobitoc sunt nu cred nimic sau hai sa zic ca atunci cand nu o sa mai fiu nu mai are nicio importanta pentru mine timpul, dar acum ?
 A, deci timpul este ceea ce desparte nasterea de moarte ?
 Asta e adevarat si in cazul universului ?
 Adica timpul exista si inainte de bing-bang ?
Vedeti ce gresesc acei oameni care imi reproseaza ca nu am notiunea timpului, dar ca sa se scoata au impartit timpul in ani, zile, ore, minute si sa ma streseze mai tare au bagat si secundele.
 Nu-si dau seama ca timpul este o dimensiune ce nu poate fi stapanita, pentru ca timpul este singurul punct fix din univers, el nu trece noi trecem, el nu se misca de atata TIMP.
 Eu vreau sa nu mi se organizeze timpul, asa as putea sa traiesc dupa propria mea viteza si nu ar mai trebui sa ma sincronizez cu ceilalti, las telepatia sa faca asta, sau dupa cum spune OMUL sa traiesc pur, simplu, nu.
 Dar v-am rapit destul timp, ma duc sa-mi beau lapticul ,sa iau pastiluta, este timpul de nani.

inapoi comanda

luni, mai 14th, 2007
 Gata m-am intors la ale mele, adica la Pink Floydul si Paul Simonul meu. Este pentru prima oara cand urmaresc Eurovisionul d’al capo al fine si mi-am facut prea multi nervi , nervi ca am trimis o melodie care nu avea nicio sansa , nervi pentru cum s-a votat, nervi ca noi vroiam sa fim originali iar pe turci i-a durut in fes, nervi pentru cum s-a comentat. Eu sincer vreau sa-i felicit pe baietii de la Todomundo, pentru ca au mers la maximul valorii lor, daca e cineva de blamat noi suntem aceia pentru ca n-am avut stiinta sa alegem o piesa care sa fi avut cat de cat o sansa.
 Asa ca raman cu pinkul si cu paulul meu sa va indice ei valoare, iar daca nu intelegem nimic trebuie ascultat si profesorul indian de engleza. Dau drumul la vot, cei din bloc n-au voie.

Romania mea

vineri, mai 11th, 2007
 Iata ca acum dupa atatea minciuni , antena 3 reia o emisiune cu atatea adevaruri, Octavian Paler in discutii prin satul si tinutul natal cu Emil Hurezeanu.

desertaciune

miercuri, mai 9th, 2007
 

Al-Mahtum, vroia sa-si ascunda in taina intelepciunea pentru a-si aminti cum era sa fie copil. Intr-o clipa era un baietel cu ochii de carbune , ochi intrebatori care priveau spre dunele de nisip. Atunci implinea 7 ani si primii de la bunicul sau primul prieten, prieten cu ochi ageri ca ai lui, Sarik soimul. Mai tarziu cand facuse 10 ani, primise de la tatal sau alt prieten, pe Zabel un pur-sange arab cu coama argintie.

 

 Cu acesti doi prieteni, mai tarziu, haladuind peste dune intre oazele din apropiere o intalnise pe Pershira, fata cu ochi maslinii, care la inceput i se paruse o nalucire, iar apoi inima ii surase, nu stia ca e prima dar si ultima oara cand simtea asa ceva.

 

  De-atunci statea in cortul sau din desert si intelegea, iar apoi impartasea tinerilor care-l vizitau ce-l invatase desertul. Tinerii plecau de la el de parca aveau aripi sa-si gaseasca norocul in lume, asa primise porecla de vanzatorul de aripi.

 

  Tinerii nu stiau ca vanzatorul de aripi nu cunostea totul sau mai bine zis nu intelesese totul, nu intelesese surasul inimii atunci cand Pershira fusese data altuia de catre tatal ei. El ramasese in cortul sau din desert chiar daca orasul se apropia de el, stia ca desertul va transforma cladirile noi in nisip, dar nu-si intelegea inima care, chiar si acum dupa atatia ani m-ai suradea.

 

  Inainte sa inchida ochii, Al-Mahtum intelesese, fara iubire intelepciunea nu face doua parale.

 

simturi si simtiri

joi, mai 3rd, 2007

  

  Ieri era musai sa ma tund, deci trebuia sa ajung in centru la figaroul obisnuit si daca trebuie sa ajung in centru nu pot sa iau masina ca nu gasesc loc de parcare, asa ca yuppi ma duc pe jos si cu metroul.
 N-am mai fost de 6luni in centru, nici chiar beculetele de Craciun nu le-am vazut, asa ca sunt avid de cunoastere, bine numai una dobandita prin simturi astfel ca pot avea numai niste opinii personale. Iata-le:     
 Ajungand la metrou cobor scarile catre statie si sunt intampinat de mirosul da cale ferata , de ulei incins de vaselina,misto, stau cu ochii inchisi sunt numai ORL, adica nas, urechi si gat, miros, aud si asi vrea sa trag si eu o flegma din gat ca asta din fata, dar deocamdata canci.
 Trenul fost galben se opreste in statie, dorul de gramada imi este satisfacut, ma opresc in mijlocul vagonului sa-mi salut companionii, am revenit, sunt aici, mi-a fost dor de voi, hei n-auziti, nu mai cititi ziarul, nu stati cu capul in jos, lasa-ti peretii cu ce vor unii sa-i faca lu Alina sau graffitiul cu Iron Meiden( Maiden ma copii), uitati-va la mine si zambiti.
 Cobor la Universitate, aici in pasaj dragii de ei m-au asteptat, miros de urina de acum 6 luni, uite nici treningurile din plastic nu s-au dat, iar mirosul de carne tocata prajita( prajita sa nu faca mac-mac ) este dumnezeiesc.
 Urc scarile pasajului, cineva imi baga in mana un fluturas cu Isus si cum sa fim pregatiti sa-l primim ( vezi tanti um ca vine!).
 In fata universitatii anticarii de ocazie cu mii de carti si tineri, tineri frumosi si veseli, unii asteptau ca intotdeauna pe cineva la ceas, locul intrat in istoria iubirii.
 Inainte sa intru in frizerie trebuie sa ma pregatesc, asa ca de la chioscul cu ziare cer imperativ – Sportu, – Pro sau Gazeta, – aaa.. amandoua, sa par mai intelectual.
 Ma asez pe scaunul de care mi-a fost dor si ii spun lu nenea frizeru ca i-am adus sportu, amandoua, imi arunca un le am de perciunii mei nu se simteau prea bine.
 In timp ce mi se aseaza servetul la gat ma uit in oglinda si descopar un cearcan umflat la ochiul drept, semn ca ar trebui sa fac mai putin cu ochiu(drept) si mai mult cu cel stang.
 Nenea ma intreaba – Ca de obicei? , pai mai tine minte, raspund perfid - Da, lasandu-ma moale pe scaun in timp ce incepe gadilatu care intotdeauna ma face sa motai.
 Peste o jumatate de ora un foarfec care-mi umbla prin nas ma scoala si cu inima cat un purece astept sa vad daca o sa-mi umble si in urechi, expert nenea se uita si zice doar un sa va fie de bine ceea ce ma face fericit. Din oglinda ma privea un domn ( ce draq ) ceva mai grizonat decat acum 6 luni.
 Urari de bine si sanatate, plec spre a doua parte a cunoasterii, la librarie, la Dalles. Multa lume, ma invart intre carti aproape o ora, fericit ca sunt atatia tineri, e si un targ Kilipirim , cumpar unele carti cu adresa altele la intamplare. Stau la un stand 10min.,cu ochii pe o carte, nu pot sa o apuc, Cartea vrajilor, pare editata ca lumea, se opresc numai femei sa o rasfoiasca, chicotesc asta ma indeparteaza de acolo sa nu fiu vrajit. Am luat noua carti dar tot mai multi bani am dat pe muzica, uite discul asta nu-l stiu sa-l iau, nici pe asta, cat de putine cunosc, nu-i nimic doar pt.asta am iesit in centru.
Plec in sfarsit, afara iesise soarele se mai incalzise eram fericit, trec iar prin pasaj, pe scari o babuta, ii pun in mana o hartie de 5lei, imi aduc aminte ca statul in care bogatii conduc si saracii nu au nici un cuvant de spus duc inevitabil la convingerea ca banii sunt o masura pentru orice, dar ea a avut un cuvant – multumesc -
 Ajung acasa, liftul nu merge, 8 etaje, sudalme, adica injuraturi de mortii masii lu ascensoru. Cu inima in gat ajung in casa, arunc plasele cu carti si cd-uri ma trantesc pe canapea si-mi spun, esti mult mai stiutor acum, ai intalnit oameni.
 Pentru o saptamana ma duc sa simt si sa simtesc oriental.
 Salam alecum la tot boboru.
 

multu Albert

luni, aprilie 30th, 2007
 

3 dorinte

joi, aprilie 26th, 2007
 

Un banc de pestisori de aur daca ar fi, cum sunt scrumbiile primavara cand urca pe Dunare si tot nu ne-ar ajunge la cate dorinte sunt. Numai si pentru asta merita toti banii sa stam in tara asta de doritori:)

 

 Dar trebuie sa-l gasesc pe insusi el, IL Pestisoru De Aur iar dupa ce-i voi spune cele trei dorinte, sa-l eliberez si sa-i zic ca in aval pe Weblog mai sunt omi buni cu dorinte, din aceia care transforma valsul degetelor pe tastatura in cuvinte care pentru mine devin arta, Kolonelul, Umma, Didlee, Curtezana , Dremchaser, Shalimar, Beefeaterul meu preferat cu tonic si chiar daca acum isi beau cafeaua in alta parte Contrasensul cu suflet mare si JJ-ul blond.

 Pentru ei si pentru multi,multi altii, te somez pestisorule sa te dai prins.

 

 

 

 Acum ca am ramas numai noi doi, pot sa-ti spun ca nu mi-ai ramas dator niciodata, mi-ai indeplinit multe dorinte, hai sa mai incercam cu trei, macar sa ne prefacem, eu ca cer, tu ca le vei indeplini.

 

Sa incepem:

 

 

 

1.Te rog,sa fiu spectator la un campionat mondial de fotbal, iar in arena sa se dispute meciul Romania-Brazilia(nu, nu in finala,nu-s nebun), eu dansand in ritm de samba "Desteapta-te romane" langa o superba suporterita galben-verzuie.

 

2. Te rog,sa inteleg si eu macar 1% din teoriile lui Einstein. Sa inteleg ce voi face cu timpul meu cand va deveni a4a dimensiune. Cum voi scrie formula viteza este egala cu spatiul pe timp, daca timpul e o constanta?

 

  Spatiul va fi egal cu viteza?

 

  Vom trai ca-n Matrix?

 

   Nu-nteleeeeg.

 

3. Te rog, sa-i spui celui care a mai venit sa mai vina, ca acum il vom primi cu bun simt si vom intelege ca avem biserica sub cer senin si instelat ori sub frunza padurii, iar noi insine ne suntem preoti si inima altar.

 

 

 

   Doar atat.

auditie

joi, aprilie 26th, 2007
 Trei minute ,
trei minute de tacere,
 Va cer numai trei minute de tacere.
Sa ascultati,
Sa ascultati vuietul dorintelor neimplinite.
Primul minut va trece,
Va trece odata cu sperantele unui copil.
Daruitii bomboane .
Al doilea minut va trece,
Va trece odata cu iubirea unui tanar.
Daruitii un cuvant.
Al treilea minut s-a dus,
S-a dus odata cu viata unui om.
Daruitii un gand.
 

C.V.

marți, aprilie 24th, 2007
 Cu ceva timp in urma am citit in ziarul unui oligarh , un articol al domnului Mandruta despre bloggari. Pe scurt ii cam trimitea la munca pe cei care isi pierd timpul scriind pe blogguri.
 Azi ii dau dreptate si imi depun C.V.-ul pentru un job adevarat.
                                               C.V.
Nume—Bebitza Air
Nascut—Da
Sex—Bineinteles
Stare civila —Sot maritat
Studii—Facultatea mintala
Abilitati —Sa ma dau talentat
Lb.straine—limba elfilor, elfeza(duc inele la destinatie ) si limba gugustucilor care pun botu.
Meserie pt. care optez—Om
Functie—Om Bun

promisiune neonorata pt.umma

luni, aprilie 23rd, 2007
 Nu pot sa scriu despre zbor, nu am cum, ar fi ca si cand as povesti cum beau apa din causul palmelor, direct de la tuturoi, din sticla sau pahar, cum imi stinge setea si cum imi raman picaturi reci pe buze.
 Ei bine nu cred ca voi izbuti sa scriu despre zbor, sa scriu despre comuniunea om-vazduh-masina,bla-bla, sau despre cum prima data singur in aer temerile si spaimele care zaceau ferecate s-au strans si au izbucnit intr-o miscare necontrolata a piciorului pe palonier.
 Nu, nu pot sa scriu de fractiunea de secunda in care trebuie sa alegi dintr-o sumedenie de solutii , una si numai pe aceea salvatoare, iar teama ca nu o gasesti nu exista, ai timp de teama dupa aia.
 Jos, mie imi este teama de oamenii care spun ca ei nu pot gresi si de cei care nu au frica de nimic, sus, ma identific cu ei.
 Nu am ce sa scriu despre zbor , poezia zborului nu este in versuri ci e faurita din imagini, timpul si viteza ce nu-ti da ragaz de regrete nu sunt faurite din cuvinte ci din imagini, ultima imagine pe retina va fi avionul , ultimul gand zborul.

a fost odata ca niciodata

sâmbătă, aprilie 21st, 2007
 

  A  fost odata ca niciodata, cu multa vreme in urma, sa zicem ca era 17 decembrie 2004, cand vremea si vremurile erau involburate in regatul mitic.

  In dimineata acelei zile regele nou ales trebuia sa plece spre imparatia continentului.

 Batranul rege pleca si el impreuna cu bufonul sau, asa ca il invita pe regele nou ales sa parcurga impreuna drumul spre imparatie in caleasca regala, dar satul sa stea intre ei,  regele cel nou a decis sa mearga cu trasura care facea zilnic naveta intre regat si capitala imparatiei, impreuna cu supusii sai, oameni normali, care aveau fel de fel de treburi acolo.

  

      Dupa plecarea trasurii, noul rege venii in fata la vizitiu.

   

 -  Sa traiesti maria-ta, sa traiesti mult si bine ii spuse vizitiul

  

-  Si tu sa traiesti, mai ales tu. Da-mi voie sa trag si eu o tigara, aici langa tine.

 .

  Vizitiul se uita cand isi aprinse tigara la mainile lui usor tremurande, vazu si cearcanele , martore umflate ale ultimilor zile. Ii era mila de omul care plecase din casta lui si care acum prin tenacitate si riscuri asumate ajunsese in fruntea regatului.

 

 - Va e frica majestate ? il intreba vizitiul

 

 

  

- Ce intrebare e asta, stii foarte bine ca noi am fost invatati sa nu ne fie frica de nimic.

 Pentru cateva clipe se lasa tacerea, apoi regele spuse:

 

  - Ba da imi este frica sa nu va dezamagesc pe voi, oamenii normali ai regatului, dar cum tu conduci trasura asta in asa fel incat sa nu-ti dezamagesti calatorii, fii sigur ca si eu o sa fac totul sa nu te dazamagesc pe tine si pe toti supusii mei.

 

  Atunci vizitiul isi dadu seama ca regele ramasese om, cu temeri si intelepciuni.

   - Majestate, mama cand ne punea pe masa o felie de pepene rosu spunea ca viata asa e. Adica dulce, in tonuri de roz si crocanta. Trebuie insa sa ai grija sa culegi toti samburii altfel poti avea surprize

 

 Cateodata cat de atent ai fi samburii apar de unde nu te astepti, musti din felie si vrei sa simti dulcea racorire, in loc de asta te strambi si scuipi samburii, altadata ii mesteci si vezi ca au un gust amar, dar continui sa mananci stiind ca vei da si de dulceata fructului. Asa si viata merge mai departe.

 

 

   Tot mama imi spunea, ca unele din solutiile pentru  marile probleme ale vietii se pot gasi si invata in fiecare zi, nu-ti trebuie carti, nu stiu ce guru sa te invete sau ce tehnici yoga sa cunosti, trebuie sa gandesti simplu si solutia va fi simpla.

       Asta era ceea ce imi spunea, dar sa stiti ca intodeauna cand taia pepenele avea grija sa-mi dea mie partea din mijloc cea fara de samburi

 

 

      - Majestate aveti grija cum impartiti pepenele si atunci o sa aveti mereu bucuria sa fie cineva langa dumneavoastra cu care sa impartiti totul, iar frica de dezamagiri va disparea.

    

 

   

  

 

 

   

 

 

   

 

…?

vineri, aprilie 20th, 2007
 Pai ce, l-au suspendat pe Base ?

asteptand

marți, aprilie 10th, 2007
 Ma gandeam zilele trecute, cum Isus il scotea pe om din declinul sau si il ridica la un nivel mai inalt de constiinta, civilizatie , cultura si asta numai prin asumarea pacatelor noastre, iar noua ne-a fost de-ajuns.
  Nu vreau sa ma gandesc la dihotomiile dezbatute in concilii daca, Hristos a fost mai mult uman decat divin, in aceeasi masura uman si divin sau mai mult divin decat uman, oricum sunt dobitoc si nu inteleg.
   
  Matematica haosului, ne dovedeste caracterul organizat al fenomenelor care au dus la facerea lumii, iar daca este organizat cine a fost organizatorul.
   Organizatorul putea fi ori bun ori rau, bineinteles ca aleg traditional un organizator bun, dar asta inseamna ca raul deriva din bun si atunci nici bunul nu e atat de bun, dar mai ales raul nu este chiar asa rau.
  Oricum daca lumea a fost facuta de Cel Bun, undeva pe parcurs a fost corupt si astfel raul depinde de bine.
  In tot acest yo-yo galactic acum mai bine de 2000 de ani vine"cineva sau ceva" si vrea sa ne explice ca viata este un mecanism bazat pe alegeri multiple, iar o alegere gresita iti poate fi fatala.
  Ne invata ca omul este rege peste el insusi, neingradit de clase , triburi, natiuni si scutit de temeri . Atunci s-a luat aminte asa a putut omenirea sa se ridice la alt nivel.
  Acum este doar o sarbatoare de aducere aminte insa invataturile nu le mai punem in practica, asteptam sa ne ia pacatele sa putem evolua, cred ca putem astepta mult si bine daca nu mai avem bun simt.
Weblog

Toate drepturile rezervate Weblog.ro

X